
Perspectiva obiectiva, uneori taioasa, alteori incarcata de un umor negru, e asigurata si de faptul ca Halle e un evreu convertit la crestinism. Asta il situeaza intre lumi care il resping deopotriva. In toiul celui de-al Doilea Razboi Mondial, dat afara din serviciu din pricina legilor antisemite, Halle se refugiaza in Ungaria, unde i se mai permite inca sa munceasca, insa isi lasa familia acasa. Ia cu el, pe linga propriile povesti, si pe cele ale sotiei cu origini elvetiene si maghiare si le impartaseste colegilor din lagarul in care ajunge in 1944, atunci cind statul ungar ii stringe si pe evreii botezati, trimitindu-i la munca fortata.
Halle Rezső dispare in razboi. Intoarcerea sa, indelung asteptata de familie, se produce prin rememorarile unui supravietuitor din lagar si ale fiicei Julianna, intr-un roman de o intensitate dureroasa semnat de stranepotul sau.” (Radu Pavel Gheo).
