Verbul Irinei Alexe este alert și sensibil – o metaforă a umanului, onest desfășurată in emoție și trăire autentică. Romanul are o lirică ascunsă, ce surprinde devenirea crisalidei: adolescenta se transformă in adult. Pendulează intre universul mămăiței și excentricul Paris, unde atinge jocul luminilor și al implinirii, dar se oprește numai in momentul in care găsește acel loc „doar al ei”.