Sotul etern, F.M. Dostoievski
Feodor Mihailovici Dostoievski (1821-1881), unul dintre cei mai importanti si mai influenti scriitori ai lumii, s-a nascut la Moscova, unde tatal sau a lucrat o vreme ca medic la Spitalul Mariinski.
Dupa moartea mamei, a plecat impreuna cu fratele sau la Sankt-Petersburg, pentru a urma cursurile Academiei Tehnice Militare. In 1846 a publicat romanul epistolar Oameni sarmani, atragind imediat atentia criticilor, care au vazut in el un nou Gogol.
Momentul crucial al vietii scriitorului l-a reprezentat insa anul 1849, cind a fost arestat si condamnat la moarte pentru legaturile sale cu un grup subversiv de intelectuali liberali din Cercul Petrasevski. Abia in ultima clipa sentinta i-a fost comutata de tar la deportare si munca silnica. Dupa revenirea la Sankt-Petersburg si-a reluat activitatea literara.
A inceput sa scrie masiv, publicind mai intii romanul Amintiri din casa mortilor (1861-1862) si concepind apoi seria marilor capodopere, in care se inscriu romanele Crima si pedeapsa (1866), Idiotul (1868-1869), Demonii (1871-1872), Adolescentul (1875) si Fratii Karamazov (1879-1880), unde Dostoievski atinge deplina maturitate literara.
Cartile sale au fost traduse in toata lumea, dupa ele realizindu-se numeroase spectacole de teatru si ecranizari celebre.
