O a doua Gradina a Edenului descoperita pe Pamant doar pentru ca aceasta sa se prabuseasca in mundan, copilaria de-a lungul anilor ’90 intr-un orasel din sudul Moldovei si o insula pustie, unde tot ce poate fi gasit este propriul sine, toate legate printr-un fir diafan. Rezervatia abordeaza teme precum desacralizarea, decaderea, formele singuratatii, reciclarea ideilor si scindarea eului.
„Paradisul biblic supravietuieste ca o relicva intr-o lume subterana. Rezultatul? Adam e asaltat de reporteri, Edenul e transformat intr-un fel de parc. Mai avem resurse pentru a sesiza miracolul? Mai e loc in lumea noastra pentru sacru? Cartea lui George Cornila provoaca, printr-un amestec bine dozat de fantasy si realism, tot felul de dileme si intrebari grave. Prozele din acest volum au tot ce le trebuie pentru a prilejui o lectura captivanta: suspans, contra-punct, povesti de dragoste, un imaginar cuprinzator, o deviere subtila a intrigilor spre parabola, dar mai ales un apetit de povestitor contaminant.” (Bogdan Cretu)
„Proza lui George Cornila e o infirmare eclatanta a acelui cliseu care spune ca proza romana de dupa 2000 e musai autobiografista si minimalista. Dimpotriva, in proza lui Cornila nu transpare nimic fatis autobiografic; iar mizele lui tin de temele maximaliste ale fictiunii. Povestea de dragoste din prima proza, de pilda, pune in intertext nimic mai putin decat Apocalipsa si Divina Comedie; iar proza care inchide volumul trimite simultan inspre Poe si Tournier. E o enorma incredere in literatura in scrisul lui George Cornila, in frumusetea ei – si in posibilitatea ei de a ne salva. Cata vreme mai exista scriitori tineri care cred astfel in literatura, viitorul ei e asigurat.” (Radu Vancu)