Norocul nu este intotdeauna schimbator, pare sa fie concluzia povestirii lui Mark Twain. Sinceritatea si umorul povestitorului se alatura perplexitatii in fata evolutiei spectaculoase a unui tanar complet lipsit de calitati si de inteligenta, de care insa norocul s-a tinut scai, chiar si atunci cand boacanele si greselile pe care le-a facut i-ar fi putut fi fatale. Chiar daca este magarul suprem din univers, a fost urmarit, zi dupa zi, an dupa an, de cel mai fenomenal si uimitor noroc. Ironia sortii, s-ar putea spune, sau ironia usor afectuoasa a unui autor pe care aveti ocazia sa-l cititi acum si in varianta originala.