In pulsul vietii de zi cu zi, in pulsul pe care-l simti la incheietura sau in urechea infundata in perna, sta de fapt misterul care te ajuta sa faci urmatorul pas si urmatorul gest.
Julian Barnes scrie elegiac si gratios despre sughiturile, crizele si pragurile vietii. Povestirile lui, in care se aud ecouri discrete din Flaubert, ne schimba harta chipului cand cu un zambet, cand cu o lacrima.
Puls este o carte din care aflam cat de subtire e gheata pe care patinam spre iesire si cat de mica distanta dintre speranta si abdicare.
„Scriitorul trebuie sa fie universal in compasiune si proscris prin propria natura. Abia atunci el poate sa vada limpede. Viata unui scriitor este, la fel ca a altor oameni, plina de slabiciune si de infrangeri. Conteaza doar munca. Si totusi, munca poate fi ingropata – pe jumatate sau pe de-a-ntregul – chiar de viata.“
JULIAN BARNES
„Ca oameni, putem fi mai buni sau mai rai, fericiti sau amarati, de succes sau esuati, dar ceea ce suntem, inauntrul acestor categorii mai largi, precum si felul cum ne autodefinim, spre deosebire de modalitatea genetica in care suntem definiti, se leaga de ceea ce numim «gust». Si totusi, cuvantul – poate din cauza numarului mare de acceptii – e de natura sa induca-n eroare cu usurinta. «Gust» poate sa implice reflectia calma, pe cand derivatele lui – gustos, bun-gust, fara gust, prost gust – ne duc intr-o lume a diferentierilor de nuanta, a snobismului, a valorilor sociale si-a pieselor de mobilier moi. Gustul adevarat, gustul esential, e mult mai instinctiv si necugetat. El spune: eu, aici, acum, asta, tu. Dowell, povestitorul din Soldatul cel bun al lui Ford Madox Ford, spune despre Nancy Rufford: «Voiam sa ma-nsor cu ea asa cum unii oameni vor sa mearga la Carcassonne». Indragostirea e cea mai violenta expresie a gustului pe care-o cunoastem.“
JULIAN BARNES, Puls