Ca diplomat la Florenta, in tumultuoasa perioada de la sfarsitul secolului al XV-lea si inceputul celui de-al XVI-lea, Niccolo Machiavelli stia cat de brusc poate sa se inalte si sa se prabuseasca o cariera politica. Principele, manualul sau realist si pragmatic despre putere, l-a facut celebru si a ramas controversat pana astazi. Principele a socat Europa la data publicarii sale (in 1532, la cinci ani dupa moartea autorului) prin sustinerea tacticilor lipsite de scrupule in scopul de a dobandi puterea absoluta si prin respingerea moralitatii conventionale. Cum poate un lider sa se mentina puternic si autoritar, dar in acelasi timp sa le inspire loialitate celor care il urmeaza? Cand este necesar sa incalce regulile? Este mai bine sa fie temut decat iubit? Examinand regimuri si conducatori din intreaga lume si de-a lungul istoriei, de la imparatii romanii la papii din vremea Renasterii, de la Hannibal la Cesare Borgia, Machiavelli raspunde acestor intrebari intr-un tratat care isi pastreaza pana astazi puterea de a indigna, dar si de a da lectii practice.„Machiavelli este singurul ganditor politic al carui nume a ajuns sa fie sinonim cu o politica de un anumit tip, care exista si va continua sa existe independent de influenta lui, o politica ghidata exclusiv de interese practice, care foloseste orice mijloace, corecte sau incorecte, arme sau otrava, pentru a-si atinge scopurile – tinta ultima fiind extinderea teritoriului patriei –, dar foloseste patria, la randul sau, pentru extinderea puterii unei persoane sau a unui partid.“ Leo Strauss„Machiavelli a fost un om onest si un bun cetatean; dar, fiind atasat casei Medici, a fost fortat sa-si ascunda dragostea de libertate din cauza opresiunii din tara lui. Alegerea eroului sau detestabil ii arata destul de clar nazuintele ascunse; iar contradictia dintre Principele, pe de o parte, si Comentariile la prima decada a lui Titus Livius si Istoriile florentine, pe de alta parte, demonstreaza ca acest ganditor politic profund a fost studiat pana acum doar de catre cititori superficiali sau corupti. Curtea de la Roma a interzis cu severitate Principele. Si este de inteles, pentru ca o portretizeaza cu atata fidelitate.“ Jean-Jacques Rousseau„Le suntem profund indatorati lui Machiavelli si altor scriitori de felul lui, care, in mod deschis si neprefacut, afirma sau descriu ceea ce oamenii fac, nu ceea ce ar trebui sa faca.“ Francis Bacon„In anumite privinte, micul tratat al lui Machiavelli se integreaza in genul numit «oglinda a principilor»; in alte privinte, este o parodie diabolica a genului, un fel de mesa neagra politica.“ Garrett Mattingly„Impartasim opinia generala despre Machiavelli [despre viclenia josnica a invataturilor sale] nu doar pentru ca este o opinie sanatoasa, ci mai ales pentru ca refuzand s-o luam in serios am trece cu vederea ceea ce este cu adevarat admirabil la Machiavelli: gandirea lui curajoasa, grandoarea viziunii sale, subtilitatea si eleganta discursului.“ Leo StraussNICCOLO MACHIAVELLI s-a nascut in anul 1469 la Florenta, in plina epoca renascentista. Diplomat, scriitor, filosof si istoric, Machiavelli se afirma dupa proclamarea Republicii Florentine, in 1498, cand devine secretar al Consiliului Seniorilor, insarcinat cu negocierile diplomatice si supravegherea operatiunilor militare ale republicii. In timpul misiunilor sale ii cunoaste pe multi dintre principii italieni si suveranii straini, carora le studiaza strategiile politice. Cel pe care il urmareste in mod special este Cesare Borgia. In 1512, cand familia florentina Medici redobandeste puterea asupra Florentei si republica este abolita, Machiavelli este destituit din functie si arestat pentru scurt timp, sub acuzatia de conspiratie impotriva noii puteri. Dupa eliberare este exilat la San Casciano, unde scrie cele mai importante lucrari: Principele, Istoriile florentine, comedia Matraguna. In ciuda incercarilor sale de a castiga increderea casei Medici, nu mai revine niciodata la pozitia inalta pe care o detinuse in guvernarea anterioara. Cand republica este reinstaurata, pentru scurt timp, in 1527, multi republicani il suspecteaza ca ar sustine casa Medici. In acelasi an, moare la Florenta si este ingropat in bazilica Santa Croce.