Povestiri despre oameni obisnuiti, Varujan Vosganian
O carte despre intamplarile neobisnuite din viata oamenilor obisnuiti, care isi traiesc patimile, nadejdile si dezamagirile, extazul si disperarea fara ca noi sa le observam, fie ca e vorba de tanarul emigrant alungat din Italia de epidemie, de soferul care isi cauta in vis copilul pierdut nestiind ca el exista sub ochii lui, de batranul apostol al iubirii neconditionate care planteaza un cires intru regasirea paradisului pierdut, de tanarul care isi traieste netemperat frustrarile corporatiste, de nobila lume a aristocratiei, atat de fragila in fata mafiei imobiliare, de ipohondrul aruncat, precum bravul soldat Švejk, in valtoarea razboiului mondial impotriva virusului corona, de distinsa profesoara care trece, osciland intre pudoare si nesabuinta, prin crizele varstei a doua, de veteranul din Afganistan pentru care, obsesiv, fiecare pas ramane o amenintare, ca si cum ar calca pe un camp de mine, de parintele dispus sa ucida pentru a razbuna rapirea fiicei lui, rapire care, in cazul atator alte fete romance, ramane nepedepsita. Prinsi in lupta cu greutatile vietii, ei trebuie sa infrunte provocarile cotidianului romanesc, rezervor nesecat de probleme, mai ales in contextul izolarii aduse de pandemie. Poate si de aceea simpatia autorului pentru protagonistii povestirilor sale – alimentata de o incredere manifesta in forta partii luminoase a naturii umane – este perceptibila chiar si atunci cand ironia sa la adresa universului corporatist, a relatiilor deseori falacioase din mediul virtual si a intolerantei fata de semeni a celor terorizati de molima nu-i cruta nici pe cei care devin victimele acestora.
