Protagonistul romanului, suferind de pe urma unei copilarii „cenusii, cetoase, birocratice si abstracte” si traind in atmosfera grea de deziluzii a Spaniei postbelice, se dedica unei investigari sistematice a ceea ce el numeste „continutul fericirii”. Dar, asa cum precizeaza Azua in unul dintre numeroasele sale interviuri, aceasta cautare, ca orice lupta pentru o cauza unica, nu poate conduce decit in infern – sau, in cazul de fata, la ruina fizica si psihica.
„Azua este unul dintre putinii scriitori contemporani capabili sa abordeze, cu egala maiestrie, toate genurile literare; operele sale se caracterizeaza prin umorul coroziv si subtilitatea analizei motivatiilor psihologice si emotionale care determina actiunile personajelor.” (Lateral)
.