„Iata insa ca tocmai atunci printul Prospero se napusti in goana prin cele sase saloane. Tinea ridicat un pumnal scos din teaca si in graba lui navalnica se apropiase la nici trei‑patru pasi de figura care se retragea, cand aceasta, ajungand la capatul salonului de catifea, se intoarse brusc si‑si infrunta urmaritorul. Se auzi un strigat ascutit si pumnalul cazu sclipind pe covorul cernit pe care, o clipa dupa aceea, se prabusi, fara suflare, si printul Prospero. Si acum se adeveri prezenta Mortii Rosii. Venise ca un hot in miez de noapte. Si unul cate unul se prabusira petrecaretii in saloanele inrourate cu sange ale petrecerii lor si muri fiecare in pozitia deznadajduita a prabusirii sale. Si flacarile trepiedelor pierira si ele. Si Bezna, si Declinul, si Moartea Rosie aveau deplina stapanire peste toate…”