Lebedele salbatice. Trei fiice ale Chinei. Ed a III a, Jung Chang
Putine carti au succesul international repurtat de Lebedele salbatice. De la prima sa aparitie, volumul a fost tradus in peste treizeci de limbi si vandut in peste zece milioane de exemplare. Prin intermediul povestii a trei generatii de femei din propria familie – bunica, mama, fiica –, Jung Chang dezvaluie intreaga istorie tragica a Chinei secolului XX.
Bunica lui Jung Chang apartine generatiei de la 1900, cand, in China, fetelor li se mai zdrobeau inca labele picioarelor la varsta de doi ani, pentru ca mersul clatinat, care sugereaza fragilitate si gratie, sa le faca dezirabile si sa le ajute in gasirea unui sot. Mama ei, crescuta de un tata vitreg intelept, in China inca traditionala, intra de foarte tanara in randurile Partidului Comunist. Se lanseaza intr-o lupta menita, chipurile, sa le elibereze pe femei de sub traumatizanta povara a traditiei. Traieste intregul experiment comunist, in calitate de activista de frunte a Partidului, in acelasi timp opresiv si autoopresiv, precum si sinistra Revolutie Culturala initiata de Mao, cu toate consecintele ei: autodemascarile, munca bruta, bataile in public, terorizarea profesorilor de catre copii, exilul in Himalaya. Fiica sa, indurand cu greu acest cosmar, reuseste sa plece din tara la varsta de douazeci si sase de ani.
O poveste de o extraordinara cruzime, dar din care razbate si un urias eroism, Lebedele salbatice este totodata o importanta lucrare de istorie, care documenteaza remarcabil umanitatea. Cartea prezinta o lume poetica, deopotriva exotica si straniu de familiara prin efectul uniformizator al flagelului ideologic care ne-a lovit, romani si chinezi, in sinistrul secol XX.
JUNG CHANG s‐a nascut la Yibin, in provincia Sichuan, din China, in 1952, in familia unui membru de seama al Partidului Comunist. La varsta de paisprezece ani, in perioada de inceput a Revolutiei Culturale, s‐a inscris in Garzile Rosii, din care a facut parte pentru scurta vreme, pana cand a ajuns la concluzia ca actiunile membrilor erau prea violente. Cand tatal sau a pierdut increderea regimului, intreaga familie a fost umilita public, ostracizata si a trebuit sa renunte la stilul de viata de pana atunci.
Dupa implicarea ei in Garzile Rosii, Chang a ajuns sa lucreze cativa ani ca agricultor, apoi ca „doctor descult“, ca otelar si electrician (profesii pentru care politica vremii nu cerea vreo calificare prealabila). Cand s‐au redeschis universitatile, a devenit studenta la engleza si, mai tarziu, a obtinut gradul de asistent in Universitatea Sichuan. Intelegand uriasa discrepanta dintre viata academica si cea de activist comunist, a facut eforturi si a reusit sa plece din China in 1978, cu o bursa. Apoi a obtinut o diploma in lingvistica la Universitatea York, devenind in 1982 primul cetatean al Republicii Populare Chineze care finaliza un doctorat intr‐o universitate britanica.
