In vremurile vechi, cand navaleau tatarii sau turcii, strabunii isi luau avutul in care si se retrageau la munte: asa spun cronicarii. Nu-si luau numai avutul, luau si sufletul caselor parasite. Navalitorii gaseau ziduri moarte. Viata acelor ziduri fugise in munti. Sufletul Medelenilor, viata Medelenilor, era in inima lui Danut. Rodica Bercale nu cumparase nici viata, nici sufletul Medelenilor. Danut vanduse Medelenii, prin el vor trai. Simtea cu fiecare bataie a inimii cum se ridica trecutul ca o insula scufundata cu palatele ei. Toti traiau in el. Copilaria lor, tineretea lor, casa lor, prietenii lor, casuta lui mos Gheorghe, Iazul manzului, via, livada, campiile, toate, toate erau in el. Nu vanduse nimic, nu uitase nimic. Trecutul era in el, viu, proaspat, ca un viitor. Va scrie romanul Medelenilor, luandu-si astfel revansa asupra vietii. Olguta va fi din nou alaturi de ei...