Chipul in care arta locala, de secole deschisa formelor, structurilor si motivelor decorative ale Balcanilor si ale Bizantului, a receptat si, mai ales, a interpretat, in cateva randuri, modelele apusene, este deosebit de graitor pentru puterea de absorbtie, de intelegere a mediului romanesc, pentru inteligenta adecvarii la spiritul plastic autohton a unor formule ce ii erau acestuia in foarte mare masura straine — morfologic si ideologic vorbind —, si explica in buna parte ceea ce se va petrece in secolele urmatoare ale Evului Mediu, in materie de sinteza artistica Orient-Occident, in tarile romane.