Istoria comunismului din Romania Volumul III: Documente. Nicolae Ceausescu (1972-1975) - Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Gosu (editori)
Volum aparut cu sprijinul Fundatiei UTI
„Volumul de fata, al treilea, contine documente din anii 1972-1975, doar patru ani, dar foarte importanti, decisivi chiar in evolutia regimului comunist din Romania.
Mai multe documente selectate evidentiaza felul in care N. Ceausescu si-a consolidat in aceasta perioada controlul asupra PCR si asupra bratului sau inarmat, Securitatea. Grija pentru averea partidului, pentru cresterea fondului in valuta si exportului de catre firmele partidului a fost o constanta in sfertul de secol dominat de Ceausescu.
Acestia sint anii in care se cristalizeaza noul cult al personalitatii, rescrierea istoriei intrind sub controlul direct al conducerii partidului. Noul program al partidului, aprobat la Congresul al XI-lea, contine principalele teze, un fel de fire rosii de la Burebista la Ceausescu. Ele urmeaza sa fie transpuse nu doar in opera istoriografica, in Tratatul de istorie a Romaniei, la care lucra Academia si care n-a aparut decit dupa colapsul regimului Ceausescu, ci si in filmele artistice care evocau figuri mai mult sau mai putin conturate din panteonul national. Istoria a trebuit rescrisa dintr-o perspectiva national-comunista, cum a cerut Ceausescu.
O alta problema reflectata in documentele publicate in acest volum se refera la «aranjamentele» incheiate cu Israelul si cu Republica Federala Germania prin care cetateni romani, etnici evrei sau germani, sint pur si simplu vinduti. Preturile erau diferite, in functie de virsta, pregatirea si profesia lor. Un comert care a adus beneficii insemnate Securitatii si PCR.
Esecul industrializarii fortate promovate de Ceausescu se contureaza inca de la inceputul anilor 1970. Obsesia obtinerii de valuta obliga intreprinderile sa-si asume contracte pe care nu le pot indeplini. Reapar dificultati in aprovizionarea populatiei cu produse alimentare de baza – zahar, ulei sau banalul usturoi. Ceausescu a dat vina tot pe populatie, pe care o acuza ca stoca alimente, si pe cetatenii straini care s-ar aproviziona din Romania. In 1974 se discuta la virful partidului despre reintroducerea cartelei, decizia fiind aminata.” (Editorii)
Volum aparut cu sprijinul Fundatiei UTI
„Volumul de fata, al treilea, contine documente din anii 1972-1975, doar patru ani, dar foarte importanti, decisivi chiar in evolutia regimului comunist din Romania.
Mai multe documente selectate evidentiaza felul in care N. Ceausescu si-a consolidat in aceasta perioada controlul asupra PCR si asupra bratului sau inarmat, Securitatea. Grija pentru averea partidului, pentru cresterea fondului in valuta si exportului de catre firmele partidului a fost o constanta in sfertul de secol dominat de Ceausescu.
Acestia sint anii in care se cristalizeaza noul cult al personalitatii, rescrierea istoriei intrind sub controlul direct al conducerii partidului. Noul program al partidului, aprobat la Congresul al XI-lea, contine principalele teze, un fel de fire rosii de la Burebista la Ceausescu. Ele urmeaza sa fie transpuse nu doar in opera istoriografica, in Tratatul de istorie a Romaniei, la care lucra Academia si care n-a aparut decit dupa colapsul regimului Ceausescu, ci si in filmele artistice care evocau figuri mai mult sau mai putin conturate din panteonul national. Istoria a trebuit rescrisa dintr-o perspectiva national-comunista, cum a cerut Ceausescu.
O alta problema reflectata in documentele publicate in acest volum se refera la «aranjamentele» incheiate cu Israelul si cu Republica Federala Germania prin care cetateni romani, etnici evrei sau germani, sint pur si simplu vinduti. Preturile erau diferite, in functie de virsta, pregatirea si profesia lor. Un comert care a adus beneficii insemnate Securitatii si PCR.
Esecul industrializarii fortate promovate de Ceausescu se contureaza inca de la inceputul anilor 1970. Obsesia obtinerii de valuta obliga intreprinderile sa-si asume contracte pe care nu le pot indeplini. Reapar dificultati in aprovizionarea populatiei cu produse alimentare de baza – zahar, ulei sau banalul usturoi. Ceausescu a dat vina tot pe populatie, pe care o acuza ca stoca alimente, si pe cetatenii straini care s-ar aproviziona din Romania. In 1974 se discuta la virful partidului despre reintroducerea cartelei, decizia fiind aminata.” (Editorii)