Patru prizonieri stau inchisi in celula unui centru de tortura. Atunci cind nu sint maltratati, ei spun pe rind povesti despre Istanbul, istorisiri ca un balsam impotriva durerii si fricii, exercitii de rezistenta, si nu un mijloc de a uita unde se afla. Tortura nu-i dezumanizeaza, sentimentele bune nu li se sterg din minte, iar furia tortionarilor se dezlantuie. Pornind de la destinul celor patru oameni inchisi in celula cu numarul 40, romanul ajunge treptat sa reflecte viata locuitorilor Istanbulului de la suprafata, cu suferintele si visurile lor, si sa aiba in centrul sau marele oras, asa cum se vede el in oglinda trecutului si in cea a prezentului. Aparent inspirat din viata politica, romanul Istanbul Istanbul transcende durerea, tristetea si melancolia si-si cauta salvarea in speranta, iubire si in puterea imaginatiei.