„Acest eseu este o naratiune despre cum am vizionat, simtit si trait filmele lui Andrei Tarkovski, in special in perioada comunista, dar nu numai. Este o poveste despre cum am reusit in acele vremuri sa ajung la un acord intre fiinta mea si realitatea exterioara, la o modalitate de a simti ca traiesc autentic, de a-mi da un sens vietii, adica de a-mi afla fericirea.” - Mihai Vacariu