Exponent de marca al literaturii latino-americane si unul dintre cei mai apreciati autori mexicani, Jorge Ibargüengoitia – dramaturg, scenarist si romancier – intriga prin scriitura sa impregnata de umor negru, insa care isi trage seva din teme sociale si filozofice esentiale. Romanul Fetele moarte porneste de la asa-zisele marturii, redate „ca atare”, ale personajelor implicate; cu toate acestea, „Unele dintre evenimentele povestite aici sunt reale. Toate personajele sunt imaginare.”, ne avertizeaza dintru inceput autorul, sugerandu-le astfel cititorilor sai si cheia in care trebuie lecturata aceasta excentrica fictiune. Povestea celor doua surori patroane de bordel, care, parca fara sa constientizeze, ajung, treptat, criminale in serie, este relatata realist, de un narator aparent neimplicat. In pofida acestui procedeu narativ ce mimeaza distanta emotionala, se mai contureaza un personaj – complex si intunecat: Mexicul insusi, cu contradictiile sale, cu frumusetea si coruptia lui, cu simplitatea si misterul lui, cu personajele sale inocente ori stapanite de rau.
In traducerea remarcabila a profesorului hispanist Coman Lupu, cu o prefata de romancierul, poetul, dramaturgul, jurnalistul si criticul literar irlandez Colm Tóibín si o postfata de scriitorul si jurnalistul mexican Juan Villoro, romanul Fetele moarte se alatura titlurilor publicate in colectia „Clasici ai literaturii”.