Eseu despre orbire este un roman cutremurator, o marturie a neincrederii autorului in societatea contemporana, incapabila sa‑si gestioneze si sa‑si rezolve crizele. Intr‑un oras anonim, populat de personaje fara nume, izbucneste o epidemie de orbire. Fara o cauza aparenta, in afara de cea morala, oamenii isi pierd rand pe rand vederea si barbaria se instaleaza. Structurile politice nu pot reactiona decat prin represiune si curand apar lagarele. Din motive necunoscute, o singura persoana scapa de flagel – sotia medicului, cum va fi ea numita de‑a lungul romanului, cea care ii va conduce pe oameni spre lumina.