Zâna Furtună era singura zână dintr-un sat întreg de spiriduși leneși și certăreți. Fie vorba-ntre noi, era și singura care-i putea pune la punct. Purta un nor negru deasupra capului și era neprietenoasă, mereu încruntată, de-a dreptul plouată. Nici nu-i de mirare că bieților spiriduși le tremurau de frică pantalonii vărgați când o vedeau că vine!
Într-o bună zi, însă, ei deciseră să intre pe furiș în coliba zânei, iar din ziua aceea, aflară că uneori, deasupra celor mai blânzi oameni tună și fulgeră cei mai negri nori.
O poveste terapeutică, ce îi învață pe copii să privească și dincolo de aspectul fizic al unei persoane.
Câștigătoare a concursului de manuscrise „Ia Loc”, ediția a II-a.