„Cand Liviu Rebreanu trece la romanul orasenesc, el eludeaza pe cat se poate infatisarea de indivizi si se refugiaza in monografia unei pasiuni, a unei porniri, adica in romanul psihologic, constient sau nu de lipsa putintei de a intui personaje. Ciuleandra e un astfel de roman analitic. […] Materia romanului o formeaza aceasta trecere treptata de la logica aparent normala la conduita si tinuta dementiala…”George Calinescu
„Marea dimensiune a operei lui Rebreanu este tragicul. In cadrele unui psihologism sprijinit inca pe conexiuni simbolice (epice si caracterologice) constiinta «dialogizata» din Padurea spanzuratilor a devenit in Adam si Eva, Ciuleandra ori Jar, autentic dialog cu subconstientul. Romanul romanesc si-a pierdut, chiar inainte de a sti, integritatea clasica, netagaduindu-si insa specificul spiritual si umanismul...”Al. Protopopescu