Cunoasterea Antoniei Pozzi si a destinului ei critic au fost puternic conditionate de sfarsitul tragic si de parcursul editorial al poemelor. Din 1938, poezia ei a primit aprecierea admirativa a lui Eugenio Montale, care a semnat prefata editiei din 1948, fiind apoi tradusa in mai multe limbi si urmata de alte editii extinse progresiv. Astfel lumea a avut posibilitatea s-o cunoasca si s-o salute pe Antonia Pozzi pe firmamentul literar si s-o aseze printre cele mai inalte voci lirice ale poeziei italiene de la inceputul secolului XX. In spatiul romanesc, culegerea de fata ofera prima recunoastere ampla a unei minunate inconfundabile voci lirice.