Traducere de Antoaneta Ralian. Prefata de Nathaniel Hawthorne
Autorul urmareste firul unei povestiri de crima si pedeapsa, cu efecte prelungite de-a lungul generatiilor, „care-si trag seva prin radacini stravechi”, o poveste a binelui si raului. Trufasii nobili Pyncheon – legatari ai tuturor pacatelor majore si minore din panoplia hawthorniana, cei atit de izolati incit pina si casa si-au ridicat-o mai retrasa fata de celelalte locuinte, „din trufie, nu din umilinta” – sint nevoiti sa cedeze primatul, puterea si averea urmasilor timplarului Maule, cel oropsit de ei.
„Prin tema si felul in care este tratata, Casa cu sapte frontoane se apropie cel mai mult de opera ideala.” (Henry James)
„Fantezia lui Hawthorne are o calitate pe care Poe nu a avut-o. Efectele literaturii lui sint morale. La Hawthorne, situatiile – oricit de stranii si de infricosatoare – sint doar semnul exterior al unei lupte launtrice, o lupta a spiritului.” (Brander Matthews)