Barbatul fara cap este rezultatul unei lupte, atat biografice, cat si literare. Desi volum de debut, in el se regasesc multi ani de cautari, de arheologie personala, de genealogie asumata nu fara tensiuni sublimate in cele din urma literar. Lavinica Mitu are un simt al imaginii si un simt al sunetului pe care nu le pot califica altfel decat «native» – ele sunt dovedite in tot ceea ce a scris ea in ultimii ani si iata ca acum isi fac de cap si intre copertele unei carti. Incercarea ei de a reconstitui de la nivelul ochilor unui copil atat o lume disparuta, cat si fantoma unui barbat la fel de disparut este realizata cu ajutorul acestor instrumente sensibile si mai putin cu cel al ratiunii sau al memoriei voluntare. Proza ei e ca un elastic intins la maximum – tensiunea pare sa rupa firul firav al atasamentului fata de un parinte disparut, insa rezistenta acestuia depaseste orice imaginatie. Daca ar fi sa trag o concluzie, fie ea cat de banala, as spune ca avem in fata o carte despre iubirea implacabila a unui copil pentru parintele lui, dar si despre raul pe care-l facem, de multe ori fara s-o stim, copiilor nostri. O carte sobra, matura, taioasa ca o sabie de samurai, dar care isi contine in adancuri o tandrete si o capacitate de a ierta pe care un scriitor mai putin talentat le-ar fi exhibat cu orgoliu. Lavinica Mitu este, cred asta fara umbra de indoiala, un castig pentru literatura romana contemporana.” (Bogdan-Alexandru Stanescu)
Lavinica Mitu (n. 1980, Slatina) a absolvit Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti. Cursul de creative writing tinut de Bogdan-Alexandru Stanescu si Cezar Paul-Badescu la care a participat in 2017 i-a reactivat pasiunea pentru scris. Au urmat cursul coordonat de Florin Iaru si Marius Chivu, Atelierul de croitorie literara sub indrumarea lui Florin Iaru, trei Ateliere intensive de scriere creativa la Vama Veche completate de sapte serii de Creative Writing Sundays organizate de Revista de Povestiri. A publicat proza scurta in revista Iocan si pe revistadepovestiri.ro. Locuieste in Bucuresti si toate povestile pe care le scrie se contureaza mai intai in locul ei preferat, pe BALCON (poate cel mai frumos din oras), balcoane, s. n. ǀǀ Din fr. balcon, it. balcone ǀǀ 1. Platforma cu balustrada la peretele exterior al unei cladiri, comunicand cu interiorul. 2. Randul de locuri dintr-o sala de spectacol asezate deasupra parterului. Barbatul fara cap este cartea sa de debut.