Scrise intre 1935 si 1949, cele cinci piese de teatru cuprinse in acest volum sunt incadrate in ciclul absurdului din opera lui Albert Camus („Caligula”, „Neintelegerea”) si in ciclul revoltei („Cei drepti”, „Starea de asediu”, „Revolta in Asturias”). In vreme ce „Caligula” exploreaza tema alienarii omului in fata absurdului vietii, crima pusa in scena in „Neintelegerea” ofera ocazia unei reflectii asupra nedreptatii. „Starea de asediu” este o alegorie politica in care personajele isi descopera limitele demnitatii si curajului, iar „Cei drepti”, piesa despre atentatul din 1905 asupra Marelui Duce Serghei Aleksandrovici al Rusiei, pune in discutie ideea ca scopul scuza mijloacele. „Revolta in Asturias”, o creatie colectiva, a fost interzisa, la vremea ei, in Alger.„De ce fac teatru? Ei bine, m-am intrebat adesea. Singura explicatie pe care am gasit-o ar putea sa vi se para descurajant de banala: pur si simplu, pentru ca scena de teatru este unul dintre locurile din lume care ma fac fericit. Teatrul imi ofera comunitatea de care am nevoie, constrangerile materiale si limitarile de care orice om si orice suflet au nevoie. In singuratate, artistul este stapan, dar este stapan asupra neantului. In teatru, el nu poate fi stapan. Ceea ce vrea el sa faca depinde de altii. Regizorul are nevoie de actor, care are nevoie de cel dintai. Aceasta dependenta reciproca, atunci cand este acceptata cu modestia si buna dispozitie adecvate, creeaza solidaritatea meseriei si camaraderia de zi cu zi. Aici, suntem toti legati unii de altii, dar nici unul nu inceteaza sa fie liber, intr-o anumita masura: nu este aceasta o formula buna pentru societatea viitorului?” (Albert Camus)