Ei si, ce dac-au venit martienii!? Oamenii au lucruri mai importante de facut si probleme mult mai mari. Apollon – fost profesor, vaduv, Feb pentru prieteni – nu se gandeste decat la pensia sa si la colectia sa de timbre – caci Ahile, farmacistul, i-a luat-o inainte cu marcile lui postale. Unde mai pui ca fiica-sa, Artemis, s-a incurcat cu un functionaras, iar ginerele nu prea sta pe-acasa – ocupat mai mult cu revolutia impotriva martienilor astora. Eczema il supara, doarme prost, prietenul sau Polifem il balacareste peste tot ca nu e destul de patriot si ca nu vrea sa intre in Garda Oraseneasca Voluntara Antimartiana – oricum ai lua-o, astea-s probleme, c-au venit, ca n-au venit martienii! Si-apoi, daca asa cum se spune, impozitele se vor plati in suc gastric, ce poate fi asa de rau c-au venit martienii?... La ce le-o fi folosind lor sucul gastric!? Ei, treaba lor! Oricum, donatorii de suc gastric sunt platiti foarte bine, iar painea si bautura alcoolica facute dintr-un soi de cereale adus de martieni sunt foarte bune. Atata ca-s albastre. Ca toate scrierile fratilor Strugatki, si romanul de fata surprinde printr-o abordare ironica si comica a uneia dintre marile obsesii ale omului contemporan – contactul cu o civilizatie extraterestra.