„Un unicat în memoria postcomunista. Rareori o astfel de indicatie – de gen mai curând publicitar – a sunat mai just. [...] Cu acest Drum al Damascului Doina Jela ne ofera o tripla surpriza: tortionarul Securitatii, Frant Țandara, descrie torturile în care se specializase, ia asupra-si partea lui de vina, implica sistemul communist comanditar al ororii si mai ales (aici unicatul este incontestabil) cere sa fie judecat într-o tara care, de-a lungul a zece ani de tranzitie, nu si-a gasit înca judecatori si tribunal.” Virgil Ierunca, România literara, nr. 7, 1999
„Drumul Damascului e o carte importanta nu doar prin extraordinara impresie pe care ti-o lasa documentul, ci si prin revelarea cu probe indubitabile a modului de functionare a sistemului represiv comunist. În perversiunea lor infinita, securistii stiau sa-si gaseasca aliati dintre cele mai nefericite si decazute elemente ale societatii. Spre a-si pastra mâinile curate, ei faceau apel la indivizi pe care tot ei îi adusesera în starea de subanimalitate, creându-le reflexul conditionat al urii si violentei. Astfel de indivizi exista si astazi, ei traiesc printre noi si, cum spune Frant Țandara, vor muri cu capul pe propria perna.” Mircea Mihaies
