Carol al II-lea, Petre Otu
In istoria contemporana a Romaniei, Carol al II‑lea, al treilea rege al dinastiei de Hohenzollern, instalata in Romania la 10/22 mai 1866, este o personalitate controversata si contradictorie.
Titlul acestei lucrari ar putea sa para, la prima vedere, surprinzator, cititorul avizat in privinta istoriei monarhiei in Romania avand impresia ca ar fi vorba de creatia poetica a regelui Carol al II‑lea al Romaniei. Bogata istoriografie, inclusiv jurnalul sau, nu confirma talentul literar pe care l‑ar fi avut. Carol al II‑lea a fost un eminent filatelist, un cinefil recunoscut, dar nu un scriitor. Nu pare sa fi fost, cel putin la maturitate, un cititor foarte asiduu, dar contactul destul de strans cu scriitorii i‑a permis sa aiba o privire aplicata asupra literaturii din epoca sa. A sprijinit cultura romana, o atentie speciala fiind acordata scriitorilor. Acestia, la randul lor, l‑au omagiat, astfel ca poeta si traducatoarea Sanda Movila (1900–1970, sotia scriitorului Felix Aderca) l‑a numit „intaiul dintre poeti“. Sintagma reprezinta titlul acestei lucrari, ce se doreste o analiza a contributiei scriitorilor romani la cultul personalitatii regelui Carol al II‑lea.
