„Aceasta carte nu e o culegere de texte publicate. E o rememorare. Pe baza unei parti (texte integrale, fragmente sau chiar amanunte) din articolele in care m-am risipit, in ultimii cinci ani, si a unor intimplari legate de ele, am incercat sa alcatuiesc o cronica a intrebarilor acestei perioade. Nu-mi dau seama daca sint intrebarile cele mai importante ce trebuiau puse.
Sint cele pe care mi le-am pus eu. In plus, pe unele le-as nuanta astazi, sau le privesc cu melancolie, deoarece n-am prevazut ca, dupa atitea asteptari inselate, nu voi mai sti decit ce refuz. Dar ar fi neserios din parte-mi sa ma cred ceea ce nu sint, un analist cu pretentii stiintifice.
Sint, doar, un afectiv care gindeste cu inima, aparindu-se de disperari cu un plus de pasiune. Si vreau sa depun marturie. Atit.” (Octavian Paler, ianuarie 1995)
