„De-a lungul anilor, unii cititori s-au plins ca in aceste pagini Nabokov apare ca fiind rasfatat, arogant si egoist; toate acestea sunt adevarate, dar nu conteaza catusi de putin. Prin insasi natura ei, autobiografia e, inevitabil, un act lipsit de modestie, orice ar spune cei care o practica. Adevaratul ei subiect este – sau ar trebui sa fie – dezvoltarea interioara si exterioara, care nu poate fi descrisa altfel decit prin cufundarea in adincul propriului sine. Memorialistul autentic este acela care, explorindu-si propria identitate, lasa sa se intrevada frinturi din ceea ce ne este comun tuturor, pastrindu-si totodata calitatea izbavitoare a autoironiei.” (The Washington Post)
„Cind scrie despre persoane sau lucruri iubite, Nabokov este irezistibil; cind descrie pe cineva sau ceva ce detesta, ii face pe cititori sa simta, fie si temporar, aceeasi repulsie fata de obiectul dispretului sau.” (The New York Review of Books)