O calatorie spre centrul pamantului - Jules Verne
Fragment:
La 24 mai 1863, intr-o duminica, unchiul meu, profesorul Lidenrock, se intoarse grabit la casuta lui din Konigstrasse nr. 19, una din strazile cele mai vechi din vechiul cartier al orasului Hamburg.
Menajera sa Martha avea tot temeiul sa creada ca intarziase foarte mult pregatirea bucatelor, caci mancarea de-abia incepuse sa sfaraie pe plita din bucatarie.
„Daca unchiului i-o fi cumva foame, mi-am zis in sinea mea, cum e omul cel mai nerabdator de pe lume, parca-l vad c-o sa scoata niste tipete desperate...”
— Vai, a si venit domnul Lidenbrock?!... striga menajera Martha, uimita, intredeschizand usa sufrageriei.
— Da, Martha, dar nimeni nu te poate invinui ca nu-i gata masa, caci nu e inca ora doua. De-abia a sunat unu jumatate la orologiul Sfantul Mihail.
— Atunci de ce s-o fi intors domnul Lidenbrock ? — Nu ma indoiesc c-o sa ne spuna chiar el.
— Iata-l! Eu o sterg, domnule Axel, fa-l dumneata sa inteleaga... Si Martha se indrepta spre laboratorul ei culinar.
Asadar, am ramas singur. Dar ca sa-l fac sa inteleaga pe cel mai artagos dintre profesori, ar fi trebuit sa fiu mai putin timid. Asa ca, tocmai ma pregateam sa ma strecor prudent in camaruta mea de la catul de sus, cand auzii usa de la strada scartaind din tatani; apoi scara de lemn trosni si ea sub calcatura unor pasi mari si grei si in sfarsit aparu stapanul casei, care strabatu in mare graba sufrageria, napustindu-se in odaia sa de lucru.
Totusi, in aceasta trecere fulgeratoare prin camera, el avu vreme sa-si arunce intr-un colt bastonul cu maciulie, pe masa palaria cu boruri mari, periata in raspar, iar mie, nepotului sau, sa-i zvarle aceasta porunca rasunatoare:
— Axel, urmeaza-ma!
Nici n-am avut vreme sa ma misc, ca profesorul si incepu sa racneasca plin de nerabdare:
— Ei bine, n-ai venit inca ?
Nici nu stiu cand am ajuns in biroul temutului meu maestru.
Otto Lidenbrock nu era un om rau, trebuie sa recunosc, si daca-n firea lui nu urmau sa se produca unele schimbari — ceea ce, la drept vorbind, era foarte putin probabil — cu siguranta ca avea sa ramana pana la moarte un om grozav de original.