„Micul, relativul succes de critica profesionista si in rindul putinilor, dar patimasilor cititori de azi pe care se pare ca l-a avut primul volum din Lumea ca literatura, precum si indemnurile unor prieteni in care am deplina incredere m-au determinat sa astern din nou pe hirtie alte si alte intimplari si amintiri ce, cum am mai spus, nu pot (si nici n-ar avea cum) sa fie «fictionalizate», caci ele au farmecul lor intrinsec, se constituie ele insele intr-o «literatura», fie macar pentru faptul ca, in majoritate, s-au petrecut in lumea celor care mai cuvinta in scris...” (Ioan Grosan)
.