In 1976, Elia Kazan a ecranizat romanul, dindu-i celebrului Harold Pinter sarcina adaptarii si distribuindu-l in rolul principal pe Robert De Niro.
Actuala editie a romanului Dragostea ultimului magnat, realizata de Matthew J. Bruccoli, este rezultatul unor cercetari indelungate si aprofundate, menite sa restaureze structura, stilul si imagistica lui Fitzgerald. Ramasa neterminata, cartea a fost publicata intr-o prima varianta in 1941, cu titlul Ultimul magnat. Inspirat din biografia lui Irving Grant Thalberg, „copilul-minune” al cinematografiei hollywoodiene de la inceputul secolului XX, romanul urmareste ascensiunea lui Monroe Stahr, un producator american care incearca sa-si croiasca drum intr-o lume dificila si plina de intrigi, in care se imbina stralucirea inselatoare a platourilor de filmare cu tensiunile latente din culisele acestora, aventurile amoroase toride cu relatiile de putere.