Etalon al romanului dostoievskian, Crima si pedeapsa nu are nevoie de vreo recomandare speciala din partea criticului, el se recomanda singur ca o capodopera a litera turii ruse si universale, receptata ca atare pretutindeni, alaturi de Don Quijote, Hamlet, Faust, Rosu si negru, Razboi si pace, Madame Bovary…
Prin problematica pe care o intruchipeaza, Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului inzestrat, protestatar ispitit de teoria supraomului, instrainat, in sensul modern al cuvantului, dar mai ales al celui care, savarsind o crima, isi asuma, pana la urma, si pedeapsa-ispasire.
Romanul — de o expresie artistica magistrala, captivanta prin suspansul actiunii, ca si prin mixajul de real, fantastic si exceptional — prezinta conditia tragica a lumii, prin care se intrezareste totusi lumina, poate chiar lumina vechiului vis de aur al omenirii. Mai putem crede, azi, macar atat cat a crezut si Dostoievski? – ALBERT KOVÁCS