Cei opt munti, Paolo Cognetti

Cei opt munti, Paolo Cognetti

 

Pietro e un baietel de la oras, solitar si cam morocanos. Mama munceste intr-un centru de consultanta familiala de la periferie si talentul ei este sa le poarte de grija celorlalti. Tatal este chimist, un barbat irascibil si fascinant, care se intoarce acasa in fiecare seara de la serviciu plin de furie. Pe parintii lui Pietro ii uneste o pasiune comuna: muntele. Cind descopera satucul Grana, la poalele masivului Monte Rosa, simt ca au gasit locul potrivit: Pietro va petrece toate verile in locul acela „inchis in sus de creste gris-fer si in jos de o stinca abrupta care impiedica accesul”, dar traversat de un torent care il ademeneste din prima clipa. Si acolo, asteptindu-l, se afla Bruno, cu parul lui blond cinepiu si gitul ars de soare: de aceeasi virsta cu el, dar, in loc sa fie in vacanta, duce vacile la pascut. Incep astfel veri de explorari si descoperiri, printre casele abandonate, moara si cararile mai aspre. Sint si anii in care Pietro incepe sa faca drumetii cu tatal lui. Pentru ca muntele inseamna cunoastere, un adevarat mod de a respira, si va fi legatul lui testamentar cel mai autentic. O mostenire care, dupa multi ani, il va reapropia de Bruno.

„Un roman cu suflul puternic al unei carti clasice, care apare in universul nostru literar ca un meteorit dintr-o epoca demult apusa, intr-o vreme cind intrebarile majore se pun prea rar.” (La Repubblica)

„O poveste extraordinara despre prietenie si despre ce inseamna sa devii barbat. In traditia lui Jack London, Mark Twain, Ernest Hemingway si a felului in care zugravesc ei natura.” (Vanity Fair)

„Recurgind la un limbaj esentializat, dar extraordinar de evocator si de puternic, Cognetti construieste un roman pe care multi il considera deja un clasic si in care rasuna ecoul maestrilor ce l-au format, al lecturilor considerabile, al experientei montane.” (CriticaLetteraria)

„Cognetti si-a pus in valoare pasiunea pentru scriitorii pe care ii evoca nemijlocit –Stevenson, Twain, London, Hemingway – si isi gaseste vocea autentica pentru a spune povestea formarii unui caracter.” (La Stampa)