Volumul 1001 de zile sau Noua Seherezada grupeaza povestiri, scenarii, vodeviluri si foiletoane, in care Ilf si Petrov parodiaza situatii si teme recurente in societatea rusa a anilor ’20-’30, dar si sabloane verbale, lozinci si reclame ale timpului.
In Rusia anilor ’20-’30, teama de epurare conduce o serie de personaje la simularea nebuniei; in haosul reformei, o noua Seherezada se arata gata sa fascineze comisia de epurare prin povesti inspirate din teribila realitate a momentului, amanand astfel pronuntarea sentintei. Tematica industriala si competitia acerba pentru construirea socialismului sunt surprinse in ipostaza lor de izvor nesecat de inspiratie pentru scriitori, scenaristi si fotografi deopotriva, tocmai din buluceala acestora nascandu-se umorul.