Gurdjieff nu foloseste un limbaj greoi si nu isi prezinta descoperirile apeland la sistemele filosofice, teologice sau psihologice. Acesta vorbeste despre intamplari si oameni, locuri si momente care, legate unele de altele cu multa maiestrie, decripteaza relatia omului cu lumea si posibilul sens al existentei.
Intalnirile de care a avut parte de-a lungul vietii, incepand inca din copilarie, l-au ajutat sa descopere valorile cu adevarat umane, atemporale, prezente la toate civilizatiile. Si a ales sa impartaseasca ce a descoperit, pentru a veni in ajutorul oamenilor si a-i trezi, ca sa-si constientizeze menirea si sa vada viata asa cum este ea cu adevarat.
G.I. GURDJIEFF s-a nascut in anul 1866, la Alexandropol, oras situat langa granita dintre Rusia si Turcia, intr o familie de greci si armeni, si a crescut in Caucaz, in zona de intalnire a mai multor culturi si rase stravechi. Negasind nici in stiinta, nici in religie un raspuns la intrebarile sale despre adevaratul sens al vietii, a devenit convins, de la o varsta frageda, de existenta unei cunoasteri stravechi, transmisa din generatie in generatie si despre care credea ca se pastreaza inca undeva pe pamant. Dupa aproape douazeci de ani de cautari prin tinuturi indepartate si periculoase din Asia Centrala si din Orientul Apropiat, in 1912 reapare in Rusia cu o invatatura profunda si practica despre sclavia interioara a omului si despre posibilitatile sale de evolutie individuala. Adunand cativa oameni in jurul sau, incepe Munca, iar aceasta avea sa devina misiunea sa pentru tot restul vietii.
Dupa moartea lui, un grup format din cei mai apropiati discipoli, indrumati de Jeanne de Salzmann, si a asumat responsabilitatea de a transmite invatatura. Acest grup a fondat centre in intreaga lume.
